Frumusetea inimii

Aprilie 13, 2013 Lasă un comentariu
Se povesteste ca intr-o zi ,un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume.Nu dupa mult timp, in jurul lui s-a strans o multime de oameni care ii admirau inima:era intr-adevar perfecta!Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa
se laude singur cu ea.Deodata,de multime s-a apropiat un batranel.Cu glas linistit,el a rostit ca pentru sine:Si totusi,perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele! Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului.Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu a lui.Era o inima puternica,ale carei batai ritmate se auzeau pana departe.Dar era plina de cicatrice,si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau intru totul,liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase,chiar colturoase pe alocuri.Ba,ma mult,din loc in loc lipseau bucati intregi ,lasand sa se vada rani larg deschise,inca sangerande.-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii. -Cred ca glumesti,spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranului.Priveste la inima mea,este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana ,numai lacrimi si durere. -Da,a spus bland batranul.Inima ta arata perfect,dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta.Vezi tu,fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea:rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine,care adesea imi da in schimb o bucata din inima lui,ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea.Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru ,raman margini colturoase,pe care eu le pretuiesc nespus de mult,deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine.Uneori am dat bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb,nici macar o bucatica din inima lor…Acestea sunt ranile deschise din inima mea,pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc.Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor,ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni.Cine stie,s-ar putea ca intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor…Intelegi,acum,dragul meu,care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.Tanarul a ramas tacut deoparte ,cu obrazul scaldat in lacrimi.S-a apropiat apoi timid de batran,a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande.Batranul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui .A rupt,apoi,o bucata din inima lui brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului .Se potrivea,dar nu perfect,pentru ca marginile erau cam colturoase.Tanarul si-a privit inima care nu mai era perfecta,dar care acum era mai frumoasa ca niciodata,fiindca in inima candva pefecta pulsa de-acum dragostea din inima batranului.Cei doi s-au imbratisat si-au zambit si au pornit impreuna la drum.Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept…O inima pefecta dar lipsita de frumusete…Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?
Categorii:Cugetari

Orgoliu

Februarie 2, 2013 Lasă un comentariu

Am mentionat in articolul trecut ceva despre orgoliu si anume ca o persoana nu vrea sa asculte sfaturile altora din simplul motiv ca „stie ea mai bine”.

Insa orgoliul poate lua mai multe forme si e un defect destul de naspa, pentru ca te indeparteaza de persoanlee care tin la tine. In principiu orgoliul este dorinta ta ca oamenii din jur sa creada un anumit lucru despre tine, sa te vada intr-un anumit mod, de asta faci anumite lucruri si spui anumite chestii, pentru a le crea lor o impresie despre tine.

De exemplu, am cunoscut recent o persoana caruia nu ii convine sa i se spuna ca este influentabil, adica ca se lasa influentat de cei din jurul sau. Vrea el sa pozeze intr-un super mascul care ii conduce pe ceilalti, cand de fapt nu e deloc asa. Tocmai asta e dovada slabiciunii lui, faptului ca spune acest lucru. Daca intr-adevar esti un lideri, actionezi ca atare si oamenii din jurul tau vor vedea asta si vor respecta asta, nu trebuie sa le spui tu acest lucru.

Toti suntem influentabili si nu spun asta intr-un sens rau. Noi suntem foarte adaptabili si daca vedem ca cineva face ceva ce ne place, o sa facem si noi asta si nu pentru ca acea persoana ne-a influentat in vreun fel, ci pentru ca noi am decis asta(insa, da, acea persoana a influentat decizia noastra… dar nu asta e important, ca daca nu ar fi fost ea, ar fi fost alta si tot asa). La fel si in cazul in care cineva ne spune unul din defectele noastre si incercam sa il corectam.

Pe de alta parte avem mandria, care este privit in biblia ca un pacat. Insa parerea mea ca mandria la care se refera biblia este de fapt orgoliul. Ca nu e un lucru rau sa fii mandru de cine esti si de ce faci, indiferent de parerile celorlalti!!! Deci ceea ce zic este ca nu ar trebui sa te afecteze opiniile altora despre tine si sa fii mereu tu insuti! Esti unic si special in felul tau, asa ca fii mandru de ceea ce esti!

Asa ca, nu mai lasati orgoliul sa va influenteze deciziile si ganditi cu inima!(si, da, stiu ca pare aiurea chestia asta dar ganditi-va mai mult asupra ei si veti intelege ce vreau sa spun)

Categorii:Cugetari

In principiu…

Februarie 2, 2013 Lasă un comentariu

Cred ca singura cale prin care o persoana se poate schimba intr-adevar este sa isi vada viitorul cu proprii ochi, intr-un bol de cristal, ceva in genul. Altfel nu crede si nu asculta niciun sfat pe care il primeste si asta pentru simplul motiv ea stie mai bine. Chestia asta vine din orgoliu, acea persoana crede ca nu poate gresi si atunci cand i se spune ca greseste nu prea ii convine. Insa ghici ce? Suntem oameni si suntem supusi greselii. NU EXISTA PERFECTIUNEA. Nu e un lucru rau sa incerci sa fii perfect, dar trebuie sa accepti si ideea ca poti gresi, altfel nu vei reusi nimic. Trebuie sa accepti faptul ca nu ai tu dreptate intotdeauna si ca nu ai raspunsul la toate intrebarile. Nu mai fii atat de inchisa la minte si incepe sa pui intrebari cand nu stii ce faci, doar asa poti invata!!!

Fii mai deschisa. „Inainte de a vorbi, asculta. Inainte de a scrie, gandeste”!!

In final, as vrea doar sa spun ca eu sunt perfect de imperfect!!!(deci, da, ma contrazic, exista perfectiunea)

Categorii:Cugetari

7

Decembrie 5, 2012 Lasă un comentariu

Victoria spiritului impotriva trupului!!!

Categorii:Cugetari

Iubirea fara sentimentul posesiunii

Decembrie 3, 2012 1 comentariu

„Iubirea fara sentimentul poseseiunii” e o sintagma ciudata la prima vedere, cel putin asa mi s-a parut mie. Am intalnit aceasta sintagma in cartea „Alchimistul” al lui Paulo Coelho.

Ce ar putea sa insemne acest lucru, ma intreb.

Nu stiu ce inseamna, stiu doar ca este cel mai pur sentiment!!

O explicatie am gasit in alta carte de-a lui Coelho, „11 minute”:

În timpul întregii mele vieţi, am înţeles dragostea ca pe un soi de sclavie consimţită. E o minciună: libertatea nu există decît în prezenţa ei. Cine se dăruieşte total, cine se simte liber iubeşte la maximum.Şi cine iubeşte la maximum se simte liber.

Astăzi sînt convinsă de faptul că nimeni nu pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni. Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda.

Categorii:Cugetari

Gasim intotdeauna ceea ce cautam

Noiembrie 28, 2012 Lasă un comentariu

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
– Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
– Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
– Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
– Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
– Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
– Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
– Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
– Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
– Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
– Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.

Categorii:Notă personala

Voi ati tinut post??

Aprilie 18, 2012 Lasă un comentariu

Genial raspunsul!! Trebuie sa il vedeti si voi… ATENTIE, NU E PENTRU CEI SLABI DE INGER!!!
voi ati tinut post???

Categorii:Notă personala